Imaginați-vă un defileu lung de 40 de km, străbătut pe mijlocul său de frumosul râu Cerna, ”înrămat” în cele mai frumoase păduri de conifere și foioase pe care le-ați văzut și plin ochi cu peșteri gata să fie explorate. Este visul oricărui amator de drumeții și este foarte accesibil. Iar Cerna, cu frumusețile sale naturale va face să pălească orice altă zonă din Europa căci România este țara peisajelor de vis iar Valea Cernei face parte din locurile pe care sub nici o formă nu trebuie să le ratați într-un periplu prin țară.

Valea Cernei este un areal deosebit, asemănător cu alte zone mult mai faimoase cum ar fi Canyon dy Verdon din Franța sau Plitvicka-Jesera din Croația. Aici, curenții de aer mediteranean, mai cald,  fac ca vegetația să se dezvolte în adevărate oaze de o rară frumusețe. Printre ele se înșiră drumuri forestiere ce duc până pe vârful munților învecinați (Godeanu, Poiana cu Perei, Camana ș.a.)

Cheile Corcoaiei
Cheile Corcoaiei | Foto: romaniamegalitica

Explorând Valea Cernei

Desigur, cea mai cunoscută stațiune turistică și termală este Băile Herculane, vizitată mai ales de cei ce au aflat de izvoarele termale de aici și care caută alinare pentru diverse afecțiuni. Localitatea și băile calde au existat aici încă de pe vremea romanilor dar abia în perioada comunistă aici au fost ridicate facilități de cazare și tratament moderne ce se află și azi în uz. Dacă doriți să explorați în amănunt Valea Cernei, stațiunea Băile Herculane este un excelent punct de plecare.

Cel mai important areal protejat de pe Valea Cernei este Parcul Național Domogled. Aici se află Cascada Vânturătoarea, o extraordinară cădere verticală de apă ce se revarsă de la 40 de metri înălțime doar pentru a se lovi puțin mai jos de un prag ce efectiv vântură apa cascadei transformând-o într-un spectaculos ”duș”. Și partea cea mai interesantă este că turiștii pot trece pe sub ea fără probleme pentru că pragul mai sus-menționat trimite jetul de apă la metri buni de peretele stâncos, ferindu-i astfel pe curioșii trecători de orice neplăceri. Iarna însă, Cascada Vânturătoarea se schimbă căci apa căzută îngheață repede luând forma unui bazin foarte interesant.

Cascada Vânturătoarea
Cascada Vânturătoarea | Foto: wikipedia

Cheile Țâșnei sunt un alt motiv bun pentru a veni pe Valea Cernei. Tocmai pe aici trecea în vremurile de demult granița cu imperiul Austro-Ungar ce separa Transilvania de Țara Românească. Iar dacă urcați până aici, urmând marcajele albastre ale traseului turistic ce pleacă chiar de pe Malul Cernei, aproape de Motelul Dumbrava, veți fi răsplătiți cu o priveliște greu de descris în cuvinte dar și cu multe din bunătățile locului. Căci ciobanii de la stânele din zonă știu că turiștii sunt mană cerească, așa că nu de puține ori veți putea descoperi afișe scrise de mână prin care sunteți invitați la stâna de lângă moară pentru a cumpăra brânză, urdă dulce, caș, lapte și alte specialități de acest fel. E o ofertă pe care cu greu ați putea să o refuzați.

Cheile Bobotului pe Valea Cernei
Cheile Bobotului pe Valea Cernei | Foto panoramio.com

Valea Cernei și împrejurimile ei se merită explorate într-un periplu mai larg care să ne poarte prin locuri pline de istorie și de amintiri. Astfel, plecând din Tg. Jiu pe Drumul Național 67, vom putea ajunge la satul Peștișani și puțin mai încolo  la Hobița, locul de naștere al celebrului sculptor Brâncuși. Este ocazia perfectă să admirăm casa în care a trăit acesta dar și restul localității ce respiră un aer vechi, plin de demnitatea țăranului român ce s-a născut, a trăit și a murit în aceleași locuri vreme de generații întregi.
Tot în aceeași regiune se află și Mânăstirea Tismana, una dintre cele mai frumoase din țară. De jur împrejurul ei, munții se ridică asemenea unui zid fortificat iar în interior pot fi admirate superbele incoane murale pictate acum mai bine de 500 de ani. De altfel, muzeul mânăstirii mai păstrează și o parte din frescele cu care a fost acoperită pictura originală dar și mai multe evanghelii ale lui Nicodim, întemeietorul mânăstirii.

Parcul Național Domogled Valea Cernei
Parcul Național Domogled Valea Cernei | Foto: panoramio.com

Și desigur, zona este una foarte apreciată de pasionații turismului ecumenic, căci într-un perimetru destul de apropiat se află câteva lăcașe de cult de mare valoare. În afară de mânăstirea Tismana de care am vorbit mai devreme, aici se mai află și mânăstirea Vodița, ridicată de același călugăr Nicodim care a ctitorit și Tismana. Aici monahul a avut o viziune ce i-a permis să treacă Dunărea iar în golful Vodiței a ridicat o mânăstire, prima de la noi din țară și loc de închinăciune pentru mulți dintre voievozii valahi de mai târziu.

O altă organizare monahală de pe Valea Cernei este și Mânăstirea Sfânta Ana de la Sud de Orșova, o construcție masivă ridicată pe Dealul Moșului acolo unde se poate urca urmând o șosea plină de serpentine încadrată de superbele peisaje ale Defileului Dunării. Trista sa poveste face ca după ce a fost ridicată de publicistul Pamfil Șeicaru după Primul Război Mondial, ea să fie transformată vreme de aproape 50 de ani în depozit de alimente la ordinul conducerii comuniste. Așa că abia după 1990, acest lăcaș de cult a putut reintra în circuitul religios dar și în cel turistic.

Hercules, simbolul stațiunii Herculane
Hercules, simbolul stațiunii Herculane | Foto: wikimapia.org

Dar dacă până acum am admirat lucru omului pe Valea Cernei, în continuarea drumului nostru vom avea ocazia să vedem cum acesta s-a dezvoltat și a trăit în comuniune cu natura, formându-și obiceiurile și tradițiile în conformitate cu ceea ce aceasta i-a oferit din toată bunătatea ei.
După ce trecem de mica comunitate din Baia de Aramă, îndreptându-ne spre Ponoarele, vom avea ocazia – primăvară fiind – să admirăm pădurea de liliac de aici și să călcăm pe Podul lui Dumnezeu, o minune a naturii, unul dintre puținele poduri naturale de piatră din lume și singurul asfaltat și pe care se poate circula cu mașina.

Drumul spre Izbucul Cernei
Drumul spre Izbucul Cernei | Foto: carpath.files

În continuare, urmând același DN 67 vom ajunge pe Valea Cernei la trecătoarea dintre Banat și Oltenia, un loc ideal pentru șoferii care adoră serpentinele și exemplul cel mai bun de civilizație rurală românească: o zonă plină de sate, pajiști și lanuri cultivate ce se întinde peste dealuri.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPoarta Brandenburg, simbolul triumfului în Berlin
Articolul următorPovestea lui Moș Crăciun
De mulți ani trăiesc cu credința că suntem meniți să explorăm pământul, să descoperim noi locuri, să învățăm despre lumea ce ne înconjoară. Este asemenea unei călătorii inițiatice în care vom afla mai multe despre viață dar și despre noi.